O, vis al iubirii trecute!
Sunt singur – omătul târziu
Pătează aleile mute
Și parcul e încă pustiu.
Văd iarăși castanii și plopii.
Prin ramuri suspine străbat.
Acum cu sfială m-apropii
De banca pe care ai stat.
Și pieptul începe să-mi bată.
De sus fluturând a căzut,
Pe bancă, o foaie uscată,
O frunză din anul trecut.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de nostalgie și singurătate, rememorând o iubire trecută. Naratorul se întoarce într-un loc familiar, unde amintirile îl copleșesc, accentuând melancolia și trecerea timpului.