Mistificări, mistificări,
Între sosiri și-ntre plecări,
Despre ce-a fost și ce va fi,
Cu nerăbdarea dintr-o zi,
La scara vieții tuturor,
Care-i măsură și izvor
Pentru cuvânt, pentru sărut,
Pentru târziul dispărut,
Pentru venitul prea curând,
Pentru lucrare, pentru gând
Și pentru stingere și plâns,
Pentru preastrânsul – de nestrâns
Pentru ce poți și ce nu poți,
Pentru-nțelepți și pentru hoți,
Pentru iubire, pentru ploi,
Pentru neliniștea din noi,
Pentru iertare și plăceri,
Pentru ce-i azi în loc de ieri,
Pentru ce-i mâine-n loc de azi,
Pentru statornici și nomazi;
Pentru căderea-n absolut,
Pentru-nfloritul trup de lut,
Pentru uscatul trup de lemn,
Pentru războinicul solemn,
Pentru netrebnicul poet,
Pentru destinul desuet,
Pentru destinu-ncununat,
Pentru hăitaș, pentru vânat,
Pentru zidirile în nori,
Pentru ciulini, pentru cocori,
Pentru oceane, pentru munți,
Pentru minciuni și pentru nunți,
Pentru noroi, pentru zăpezi
Pentru ce vezi fără să vezi,
Pentru ce știi, fără să știi,
Pentru preatriștii ochi pustii,
Pentru preaplinii ochi frumoși,
Pentru căderi și chiparoși,
Pentru priveliște și frig,
Pentru cei mici făcuți covrig,
Pentru cei mari, făcuți statui,
Pentru că altă cale nu-i!
Mistificări, mistificări,
Între sosiri și-ntre plecări.
Sensul versurilor
Piesa explorează complexitatea vieții prin juxtapuneri și contraste. Ea reflectă asupra efemerității, a dualității umane și a inevitabilei succesiuni de experiențe, de la bucurie la tristețe, de la certitudine la incertitudine.