Te-am iubit, Ludmila, când eram mai mic
Oferindu-ți zilnic flori presate-n plic
Te-am iubit în taină cu tot visul meu
Agățat de sfoara unui șubred zmeu
Când săream pe ciotul cailor de vară
Te-am iubit, Ludmila, lângă samovar
Tu-mi cântai romanțe pe maidanul surd
Eu ciopleam supliciul unui zmeu absurd
Și prin toată vara plopilor cu boz
Inventând iubirea te trăgeam de cozi
Și prin toată vara plopilor cu boz
Inventând iubirea te trăgeam de cozi
Ce mai faci, Ludmila, în ce ploi te scalzi
Și-n ce iarbă luneci cu genunchii calzi
Flori de măr presate, oarbe flori de crin
Mai păstrez și astăzi într-un colț de scrin
Și mai fug de-acasă când îmi vine chef
Să alerg prin țara ierbii de sidef
Dar mă-ntorc statornic lângă-același ceai
Plin de gust de toamnă cum doar tu făceai
Împletind aiurea flori de mucava
Te-am iubit, Ludmila, foarte mult cândva
Împletind aiurea flori de mucava
Te-am iubit, Ludmila, foarte mult cândva.
Sensul versurilor
Piesa este o rememorare nostalgică a unei iubiri din trecut, Ludmila. Naratorul își amintește cu afecțiune de momentele petrecute împreună, evocând sentimente de dor și melancolie.