Am sădit un pom
Am crescut un om
Omul ca să mă-ngrijească
Și pomul să mă umbrească
Pomul îmi dă roadele lui
Omul mângâierea lui -x2
Omul ca să mă îngrijească
Și pomul să mă umbrească -x2.
Omul l-am crescut de mic
El mare m-a părăsit
Doar pomul mai mi-a rămas
La durere și necaz
Și-am să las cu jurământ
Când n-oi mai fi pe pământ -x2
Să-l scoateți din rădăcină
Că n-are cui să-i rămână -x2.
Copilu ce l-am crescut
El de mult m-a părăsit
Am rămas bătrân în casă
Doar pomul să mă umbrească
Pomule cu frunza deasă
Ce necazuri te apasă -x2
Tu spune-mi necazul tău
Și ți-l spun și eu pe-al meu -x2
Sensul versurilor
Piesa descrie dezamăgirea unui om bătrân față de copilul crescut, care l-a părăsit. Singura consolare o găsește în pomul pe care l-a sădit, simbol al naturii și al statorniciei.