La malul mării,
În miezul nopții, la malul mării,
Se sparg valuri de chei,
Rupând tăcerea singurătății
Ce mistuie sufletul.
Iar farul își aruncă raza de lumină,
Strălucind o clipă în întunericul negru,
Și, din depărtare se aude
Glasul unui pescăruș rătăcind pe mare.
Iar sute de catarge stau ascunse
În întunericul nopții tăcute,
Doar val după val
Alinând tristețea nopții.
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă nocturnă la malul mării, unde valurile și întunericul accentuează sentimente de singurătate și tristețe. Farul oferă o rază de speranță efemeră, în timp ce sunetul unui pescăruș adaugă un element de izolare.