Apocalips.
Cuvinte rostite au intrat ca un cuțit
În suflet, lăsând să curgă fluviul
Care a fost umplut de dragoste
Și acum picură, udând pământul.
Zidul din cărămizile amintirilor
S-a dărâmat sub ciocanul
Cuvintelor sarcastice rostite
Distrugând o lume.
Ramân în urmă cenușă, mărăcini
Acoperind drumul pe care noi am mers
Iar lumea ce-a fost cândva
E doar Apocalips.
Sensul versurilor
Piesa descrie durerea provocată de cuvinte aspre care distrug o relație sau o lume interioară. Rămân doar cenușa și amintirile, marcând un final trist și dezamăgitor.