Pun un sacou și mă arunc în ghete,
E luna în care șterg cu un burete,
Tot, grijile, că pot,
Să trec peste tot, să râd cât se poate,
Nu fac nimic pe jumătate,
Nu ca e noaptea de ajun.
O scrisoare i-ai scris tu oare,
I-ai scris tu oare lui Moș Crăciun,
Că ai fost bun,
O, ce veste prin lume este,
Că Moș Crăciun este român.
Da, Moșul e român. [x 3]
De primești un cadou, dă mai departe,
Când bine faci, bine se întoarce,
Tot, când nu te aștepți deloc.
Și din nou și din nou Decembrie trece prea repede,
Dar ne lasă zâmbete,
Și lumină în suflete.
O scrisoare i-ai scris tu oare,
I-ai scris tu oare lui Moș Crăciun,
Că ai fost bun,
O, ce veste prin lume este,
Că Moș Crăciun este român.
Da, Moșul e român. [x 3]
Cică Moșul e român, un român plecat departe,
Și în seara de ajun se întoarce cu de toate,
Așa că-mi iau perna și mă bag în pat,
Că la șase și jumate vreau să mă uit sub brad.
La patru ani o acadea mă mulțumea,
La 9-10 ani voiam bicicleta mea,
La 14 ani ceream orice cu de toate,
Iar acum la 26 vreau să vină 27.
Cu sănătate pentru ai mei și pentru alții,
Să ne iubim ca surorile și frații,
Să oprească autobuzul între stații,
Un cadou pentru bătrânii obosiți de aglomerații.
O scrisoare i-ai scris tu oare,
I-ai scris tu oare lui Moș Crăciun,
Că ai fost bun,
O, ce veste prin lume este,
Că Moș Crăciun este român.
Da, Moșul e român. [x 6]
Sensul versurilor
Piesa descrie bucuria Crăciunului și credința că Moș Crăciun este român. Versurile evocă amintiri din copilărie legate de cadouri și importanța de a dărui și a ne iubi unii pe alții.