Ea mergea căpșuni s-adune,
Fragi s-adune
Eu ședeam pe prag la noi.
Ea ca șarpele prin foi
Vine-ncet, pe ochi îmi pune
Mâinile ei mici și moi,
În ureche-o vorbă-mi spune,
Râde lung și fuge-apoi.
Pieptul plin cu mâna-l ține,
Strâns îl ține,
Că-i piept tânăr și mereu
Ar sălta, și-n salt e greu.
Stă pe loc și-i pare bine,
Bate-n palme: -„Te știu eu:
Nu mai vin! De viu la tine,
Mă săruți și nu mai vreu! „.
Eu o chem și-i spui de toate,
Multe toate,
Multe bune și-n zadar.
-„Nu-mi faci capul călindar!
Nu te cred și nu se poate! „
Eu mă-ntorc: -„Ei, du-te dar! „
Capul mi-l proptesc pe coate,
Stau pe prag, pe gânduri iar.
Stând așa, un braț ridică,
Blând ridică,
Părul meu, pe frunte dat.
Când mă-nalț, rămân mirat:
-„Te-ai întors? ” -Și subțirică,
Ea pe piept mi s-a lăsat,
Și zâmbea c-un fel de frică:
-„Răule, te-ai supărat? „
Sensul versurilor
Piesa descrie un joc inocent de dragoste între doi tineri de la țară. Fata îl tachinează pe băiat, alternând momente de apropiere cu retrageri, creând o atmosferă jucăușă și plină de farmec.