Am să merg mai înspre seară
Prin dumbravi, ca mai demult,
În priveghetori să-mi pară
Glasul Linei că-l ascult.
Mai știu eu ce-aș vrea să-ascult!
Că-n zori Lina stă-n porțiță,
Saltă-n vânt a ei altiță,
Vântul îi saltă-n cosiță
Și-i face floare-n obraz:
Eu mergeam la plug în laz,
Și, când trec, Lina s-ascunde,
Parcă nici nu m-a văzut.
Îi vorbesc, și nu-mi răspunde,
Nu-mi răspunde!
Și-o întreb, și nu-mi răspunde!
Și mă mir ce i-am făcut!.
Vreau de-aici să rup o floare!
Ochii unui înger scump
Au albastrul de cicoare,
Și cicoare vreau să rup
Mai știu eu ce-aș vrea să rup!
Că-n amiazi venind pe vale,
Întâlnii pe Lina-n cale:.
Fragi i-am dat, ea mi-a zis: Na-le!
Ți-am cerut eu ție fragi?
Ochii ei frumoși și dragi
Priveau tot spre poala rochii,
S-a pus Lina pe tăcut,
Și vedeam că-i umblă ochii,
Umblă ochii!
Că la șerpi, îi umblă ochii,
Și mă mir ce i-am făcut!.
Să-mi pun capul pentru-o Lina,
Să mă fac un om pribeag!
Ieși din neguri, lună plină,
Să mă vezi la Lina-n prag
Mai știu eu ce-aștept în prag!
Alte dați suna zăvorul;
Lina pe furiș, ca dorul,
Pășea-n degete pridvorul
Și la mine-n prag venea,
Mama-sa cât ce-adormea.
Azi ard hainele pe mine,
Mi-e greu capul ca de lut,
Stau în prag și ea nu vine,
Nu mai vine!
E târziu și nu mai vine..
Și mă mir ce i-am făcut!?
Sensul versurilor
Un bărbat rememorează o iubire trecută, marcată de respingere și incertitudine. El își amintește de momentele când Lina îl evita sau îl refuza, iar acum se simte confuz și trist, întrebându-se ce a greșit.