Câte fete mândre-n sat,
Toate țin cu tine –
Zic și eu! Și nu-i păcat,
Ele știu mai bine.
Când încep și eu să joc
Intră junghiu-n fete
Și s-opresc drumeții-n loc:
Ăsta-i joc, băiete;
Voi săriți ca un ileu,
Ici e șes, ici groapă –
Apoi vezi! Frumoasa, eu,
Voi, pe câte-o șchioapă.
Iar la plug de-oi vrea, apoi,
Să mă las pe coarne,
Brazda mea nici patru boi
Nu pot s-o răstoarne
Eu din umeri scot un car
Până-n dealul mare,
Mut o piatră de hotar..
Ce vi-e de mirare?
Vouă și-un butuc vi-e greu,
Eu ridic o bârnă –
Apoi vezi! Pe mândra eu,
Voi, pe câte-o cârnă!.
Beau și eu, și joc, și-arăt
Că mi-e lumea dragă,
Dar ca voi eu nu mă-mbăt
Săptămâna-ntreagă.
Ce-mi tot cânți de boi și bani?
I-am găsit cu gata?
N-aveam cas-acu cinci ani,
Și-a făcut-o tata?
Palmele, că-mi ard mereu,
Capul, că mi-e moară –
Apoi vezi! Pe mândra eu
Voi, pe câte-o chioară.
Sensul versurilor
Piesa exprimă superioritatea și mândria eului liric față de ceilalți. Se laudă cu forța sa fizică, abilitățile sale și modul său de viață cumpătat, contrastând cu slăbiciunile și viciile celorlalți.