Seară plăcută,
Lumini de candelabre
Și fotografii mă filmau.
O, sală cu flori
Și versurile mele
Bătrâne!
Am văzut bogățiile de aur
Și mătase ale trecutului
Acum ale lui AZI!
Da, fusei în castelul
Nababilor
Cu cristale, oglinzi și marmură.
Iată! Am venit ca Hamlet
În hainele mele
cernite.
Bătrân de-atâți ani,
Cu flori și decorație,
Am devenit un tânăr
De-atâți ani
Aici, la piept,
E steaua din Bacău
Am fost o poezie noaptea
Aceasta.
Cum ard luminile
Prin centru
Mă predispun la poezie
Frumos e orașul
E plin de Scântei Galbene.
Să nu mai plângi
Că era trist odată!
E noaptea la cruce
Vino să te sărut.
Nunta cu garoafe albe
S-a sfârșit.
Salcâmii or povesti!
O, mama,
Blândă mama,
Privește-ți fiul!
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii timpului și a transformărilor personale. Naratorul rememorează un trecut opulent, dar se concentrează pe prezent și pe renașterea sa, găsind frumusețe și poezie în experiențele sale.