poezie melancolica

Miron Radu Paraschivescu – Poem Alb

de

Motto:Te quiero(Dintr-un cântec popular spaniol).Poate că spre tine-ndreptasem acest gânddevenit cuvântPoate că spre tine-ndreptasem acest cuvântdevenit sângePoate că spre tine-ndreptasem acest sângedevenit făpturăPoate că spre tine-ndreptasemaceastă iubire şi urăPoate că spre tine-ndreptasemaceastă nefiinţăpe care tu ai primit-oşi tăcând zâmbind şi privindai învăţat-o să tacă(deci să strige)să zâmbească(deci să plângă)să privească(deci să uite)poate că tu eşti … Citește mai mult

Jorge Luis Borges – Acela

de

O, zile închinate inutileidorințe de-a uita biografiaunui poet mărunt din emisferadin Miazăzi căruia ursitai-a dat un trup ce n-a lăsat urmașiși-orbirea, ce-i penumbra închisorii,și bătrânețea, vestitoarea morții,și faima, de nevrednici dobândită,și vechiul obicei de a urzidulci endecasilabi, nepedepsitaiubire pentru enciclopediiși fine hărți trasate caligrafic,și fildeș neted și-un nevindecatdor de latină și-amintiri fugaredin Edinburgh și din … Citește mai mult

Ruben Dario – Cântec de Toamnă în Primăvară

de

Tinereţe, dar dumnezeiesc,de-acum pleci şi n-o să mai revii!Nu pot plânge, când să plâng dorescşi adesea plâng făr-a dori.Mult încercată a fost şi castă,inima mea întru iubire.Cândva o fată, în aceastălume de doliu şi mâhnire,privea cum zorii puri ca easurâd ca floarea plină de mistere.Părul ei lung şi negru îmi păreadesprins din noapte şi durere.Eram … Citește mai mult

George Bacovia – Ecou de Serenadă

de

Ecou de serenadă.Pansele negre, catifelatePe marmora albă s-au veştejit,Şi-n tainice note s-au irositParfume triste, îndoliate.Eu singur, cu umbra, iar am venit,O, statui triste şi dărâmate, –Pansele negre, catifelate,Vise, ah, vise, aici, au murit.În haine negre, întunecate,Eu plâng în parcul de mult părăsit..Şi-a mea serenadă s-a rătăcitÎn note grele, şi blestemate..

Seamus Heaney – Copil De Aruncat

de

Când s-a aprins lampa,un gălbenuș de luminăîn fereastra din spate,copilul din șopronși-a lipit ochiul de o spărtură –.Micuțule băiat de coteț,cu fața subțire ca luna nouăde neuitat, imaginea tadin fotografii a trecut strălucindca un șoarece pe podeaua minții mele.Micuțule om-lună,ținut într-un coteț, credincios,acolo, la capătul curții,forma ta fragilă, luminoasă,fără greutate, tulbură praful,pânzele de păianjen, găinațul … Citește mai mult

Fernando Pessoa – Opiarium II

de

Fumez. Mă plictisesc. În sfârșit, se arată pământ în zareUndeva către est, fără să se fi arătat mai devreme la vest!De ce m-am dus eu să vizitez India cea realăDacă nu există Indie și în mine, pe lângă suflet?Eu am primit moștenire nefericirea.Iar țiganii mi-au furat Sorții cei buni.Mă întreb dacă voi găsi, înainte să … Citește mai mult

Iannis Ritsos – Sonata Clarului de Lună

de

Iannis Ritsos – Sonata clarului de lună, traducere Adina Velcea.Seară de primăvară. O cameră mare a unei case vechi.O femeie în vârstă, îmbrăcată în negru, îi vorbește unui tânăr.Nu au aprins lumina. Prin cele două ferestre intră lumina neîndurătoare a lunii.Am uitat să spun că Femeia în Negru a publicat două, trei antologii interesantecu poezii … Citește mai mult

Alexandru Macedonski – Rondelul Rozelor Ce Mor

de

Rondelul rozelor ce mor.E vremea rozelor ce mor,Mor în grădini, și mor și-n mine –S-au fost atât de viață pline,Și azi se sting așa ușor.În tot, se simte un fior,O jale e în oricine.E vremea rozelor ce mor –Mor în grădini, și mor și-n mine.Pe sub amurgu-ntristător,Curg vălmăsaguri de suspine,Și-n marea noapte care vine,Duioase-și pleacă … Citește mai mult