Ecou de romanță.
S-a dus albastrul cer senin
Și primăvara s-a sfârșit –
Te-am așteptat în lung suspin,
Tu, n-ai venit!
Și vara, și nopțile ei,
S-a dus, și câmpu-i veștejit –
Te-am așteptat pe lângă tei,
Tu, n-ai venit!
Târziu, și toamna a plecat,
Frunzișul tot e răvășit –
Plângând, pe drumuri, te-am chemat,
Tu, n-ai venit!
Iar, mâini, cu-al iernii trist pustiu,
De mine-atunci nu vei mai ști –
Nu mai veni, e prea târziu,
Nu mai veni!
Sensul versurilor
Piesa exprimă dezamăgirea profundă a unei persoane care a așteptat zadarnic pe cineva drag, trecând prin toate anotimpurile. În final, acceptă că este prea târziu pentru ca acea persoană să mai apară în viața sa.
