Ascultam acele povești
Deși nu era vremea lor –
Cum nu-nțelegi când privești
Aerul morților.
«Era acel tânăr prea singur!
Dar toți îl iubeau..
– Atunci, nu era așa singur!
Sau ceilalți nu erau.
Și-o tânără fată cu dânsul –
De-abia în lume-au plecat.
Încât îți vine și plânsul,
Printre-ntrebări, ne-ncetat.
Și iată, din toate, nimicul –
Un înger, apoi, s-a născut..
– Acestea erau, deci, nimicul,
Și-ndată, orice a tăcut!.
Întoarce-te-n alții, sau singur
Și-orice povești înțelegi –
Acel tânăr prea singur
Ajunse printre moșnegi. ».
Ascultam acele povești
Deși nu era vremea lor –
Cum nu-nțelegi când privești
Aerul morților.
Sensul versurilor
Piesa explorează teme legate de moarte, singurătate și impactul poveștilor asupra percepției realității. Versurile sugerează o reflecție asupra efemerității vieții și a transformărilor inevitabile.