Mi-a venit fluturașul de salariu
ca o scrisoare de dragoste
de la un cont bancar gol.
Scria negru pe alb:
„Ești liber să te simți bogat…
…în spirit.”
În tramvai, un domn respectabil
m-a împins cu portofelul în coaste
și mi-a zâmbit sincer:
„Domnule, trăim în cea mai bună dintre lumi!”
Și-apoi am coborât – direct într-o groapă
acoperită cu nepromisiuni electorale.
Am trecut pe lângă un panou publicitar:
„Fericirea costă doar 99,99!
(în 6 rate egale, fără dobândă morală)”
Lângă el, un copil vindea cornete
cu aer de metrou și vise de rezervă.
Și m-am simțit excelent, domnule,
cu stomacul gol și capul plin
de rebranding, restructurare și resemnare.
Am zâmbit larg,
cu toate ridurile de pe față,
și am zis:
„Mai puneți, vă rog, un strat de libertate,
că ăsta e cam subțire.”
Sensul versurilor
Piesa descrie, cu ironie, realitatea unei persoane cu venituri mici, confruntată cu promisiuni de fericire materială și libertate iluzorie. Protagonistul, deși se declară excelent, este de fapt copleșit de greutăți și resemnare.