Privesc la fumul de țigară
Cum se duce în noaptea rece
Dar iubirea mea e mare
Și nu știu dacă va trece.
Privesc la fumul de țigară
Cum se duce în noaptea rece
Dar iubirea mea e mare
Și nu știu dacă va trece.
Laura, spune, mă iubești?
Laura, îți mai amintești
Când jurai cu lacrimi pe obraji
Că de mine nu ai să te lași.
Laura, spune, mă iubești?
Laura, îți mai amintești
Când jurai cu lacrimi pe obraji
Că de mine nu ai să te lași.
Am iubit în viața mea
Cum pe nimeni n-am iubit
O fată cu ochi frumoși
De ea m-am îndrăgostit.
Am iubit în viața mea
Cum pe nimeni n-am iubit
O fată cu ochi frumoși
De ea m-am îndrăgostit.
Laura, spune, mă iubești?
Laura, îți mai amintești
Când jurai cu lacrimi pe obraji
Că de mine nu ai să te lași.
Laura, spune, mă iubești?
Laura, îți mai amintești
Când jurai cu lacrimi pe obraji
Că de mine nu ai să te lași.
Banca noastră cea din parc
Te așteaptă zi de zi
Nu știe că ești plecată
Sau dacă o să mai vii.
Banca noastră cea din parc
Te așteaptă zi de zi
Nu știe că ești plecată
Sau dacă o să mai vii.
Laura, spune, mă iubești?
Laura, îți mai amintești
Când jurai cu lacrimi pe obraji
Că de mine nu ai să te lași.
Laura, spune, mă iubești?
Laura, îți mai amintești
Când jurai cu lacrimi pe obraji
Că de mine nu ai să te lași.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul și regretul față de o iubire pierdută, Laura. Naratorul își amintește de promisiunile făcute și se întreabă dacă Laura își mai amintește de ele, simțind un gol imens în absența ei.