Lângă o frumoasă gheretă într-o frumoasă miercuri
Aveam genele albe, ploua ca un câine
Sentinelele mă călcau în picioare, unu doi, unu doi
Turna cu găleata, era un fel de potop, mă mir că nu mi-a albit
părul
Stăteam de partea cealaltă, într-o zonă uitată
Și mi-a venit pe chelie să revăd strada cu benzinăria
Imaginară, populată cu o singură gheretă, cu un singur templu
Cu foarte multe desene zgâriate cu unghia sau cu briceagul
Mi-aș fi dorit o flanelă sau măcar o mănușă, dar aceste eminente
obiecte nu sosiseră încă
Te întâlneam printre fărâmituri de pâine uscată în șanț, sub limba
monstruoasă a briceagului
Într-o frumoasă miercuri cu un buchet de flori
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de melancolie și singurătate într-o zi ploioasă. Naratorul își amintește de un loc familiar, o gheretă, și de sentimente de izolare și dorință. Buchetul de flori contrastează cu mediul sumbru, sugerând o rază de speranță sau amintire frumoasă în mijlocul tristeții.