Am venit și eu să vă văd,
tare puțini ați mai rămas,
unde s-au dus cu toții?
Urmele lor nu mai au auz, nu mai au văz,
nici dâră nu mai lasă prin curte, prin casă,
și erau atât de adânci peste tot,
ca niște cicatrici pe fața unui veteran de război.
V-am adus și urmele mele,
vi le las,
știu, sunt convins,
o să aveți la fel de mult grijă de ele.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre amintirea celor care au plecat și despre importanța de a păstra vie moștenirea lor. Naratorul vizitează un loc familiar, constatând că puțini au mai rămas, și oferă propriile urme ca o continuare a tradiției.