Gecko – Marioara Lui Ion

Aseară izbit de-un vis de primăvară,
Priveam prost pe geam cu inima uitată-n gară.
În obraji foc și pară, astenie de seară,
Gândeam povești cum că orice Ion are la piept o Marioara.
Și-n cafeaua amară am simțit o tentă ușoară,
Foarte familiar, gen, nu e prima oară,
Am recunoscut; mintea zboară; parfum de domnișoară,
Așa am scris ce-auzi acum în fum de cardamom și secara.
Printre momente magice, monoloage, cluburi,
Mâncare de cantină, cornet din hârtie, tuburi,
Muzică de suflet, boxe, camere de filmat,
În camera de jucat am văzut părul ușor roșcat;
Nu e ușor să nu cazi în păcat, zic: bun, așa o fi
Aici nu-i vorba de forme și funduri, dar uite cum joacă ochii.
Purta blugi, nu fuste, rochii, când era frig, c-o geacă albastră,
De-aici încolo, Gecko, zise Horia, nu mai e problema noastră.
Conflict pe interior, pe exterior teritoriu optim,
Mi-am zis o să închid ochii nu ne privim, nu ne vorbim,
Așa am făcut; inima n-ar fi vrut; am zis nu-i bai,
Da’ n-au trecut nici cinci minute, orb să fii, noroc să ai.
Marioara lui Ion era oriunde mă duceau papucii,
Horia-mi aminte de ieri până azi aceiași îți sunt blugii,
E mai mult Johnny Cash; tu ascultai aseară B. U. G.
E frumoasă de pică stelele, pe când tu singur te-ai ști,
Pierdut pe-un macadam de gânduri proaste,
Mă plimbam pe-un iagar gulaș și-un junghi adânc în coaste,
Gheața din pahar mă tot ducea pe plan real,
Că vârsta ei, cred c-ar fi vrut să ne-ntâlnim la tribunal.
Nu e seara lui Krem, nici a lui Liviu Visu,
E seara-n care Gecko a visat ce-i scrie pixu’,
Sau ziua-n care Horia a știut să citească-n vis,
Ironic când a văzut-o, jucau „Mașina de scris”.
Altu-i teatru, iubesc actu’, iubesc miza, iubesc scena,
Urăsc faptul când patul e gol și mare ca lenea.
Marioara lu’ Ion a plecat în actul trei,
Eu am rămas la epilog cu gândul tot la ochii ei.
Cu mintea împărțită-n patru, sufletul în șase,
Din 49 câți eram știam la sigur că nu-s șanse,
Acum îmi amintesc mai bagă-o uză, un păr frumos, o lăuză,
Un zâmbet de copil, în obraji buburuză,
În scurt timp totul trece gândesc la rece m-amuză,
Ea tre’ să știe atât a fost cea mai de seamă muză.
Și știu că vă mint dacă tac, n-am spus povestea toată,
În ultima seară din primăvară am condus-o pan’ la poartă..
.. am condus-o pan’ la poartă.