Strofa 1
Jumătate la tine, jumătate la mine
Împărțim tot ce-avem, hai ține-te bine
Eu sunt în tine, tu ești în mine
Vom păși împreună chiar și prin țări străine
N-am fost noi… întotdeauna-mpreună
Dar mereu am zâmbit după plâns de furtună
Mereu am iubit să îți spun „noapte bună”
Acum dormi, căci liniștea răsună…
Tu ești liniștea, ce o găsesc doar la tine
Tu ești singura care mă poate face bine
Singura ce-mi alină durerea din suflet
Când greșeli și răni renasc într-un urlet
Tu vii… mă întrebi ce am
Nu îți răspund că deja știi ce am
Deja știu că tu ești acolo și oare…
Tu știi? că lipsa ta doare?
Strofa 2
Tu ești persoana ce mă știe cel mai bine
Simt că sunt eu atunci când sunt lângă tine
Nu te iubesc pentru că mă iubești
Te iubesc… doar pentru că te iubesc!
Țintim amândoi către-același orizont
Ne rănim reciproc ca soldații pe front
Apoi ne-mpăcăm, ador fericirea ta
Că-mi doresc enorm să contribui la ea
Și-mi doresc atât de mult lângă tine să stau
Să te iau în brațe să-ți șoptesc că te vreau
O viață… secundă de secundă
Dar nu ești aici și asta mă inundă…
Și mă poartă departe mii de gânduri ascunse
Ești cea mai profundă muză dintre muze
Nu te laud, că nu te vând, scuze!
Ador… s-ating ale tale buze
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund și dependența emoțională față de o persoană iubită, care aduce liniște și alinare. Versurile explorează complexitatea relației, cu momente de fericire și împăcare, dar și cu sentimentul acut al absenței.