Am plecat acum vreo 4 ani da’ parcă simt și-acum
Câte dorințe aveam atunci și câte-acuma-s scrum
De ce atât de des muzica rimează trist?
De ce-mi zic oameni pierduți să fiu mai optimist?
Răspunsuri sunt dar poate eu n-am cartea potrivită
Mulți mi-au zis să-ncerc da’ eu o văd ca pe-o risipă
Și prefer s-o fac.. cum e ea de fapt
Nu dau arta pentru bani deși dau bani ca să o fac.
Dau timpul pentru asta, simt cum mă vindecă
Mi-a fost ca a doua mamă, am învățat din muzică
Mi-a fost ca un frate mai mare, pe el mă bazam
Am învățat să tac și să fiu mai calm..
M****-ții m-ai învățat să dau cu rap-ul de pământ
Să-l fac să rupă beat-ul din suflet și din gând
Am învățat să lovesc toba grav, să sune diferit
Să rup silabele pe beat să simți exact ce îți transmit.
M****-ții târfo nu-mi zi că nu știi de fapt
Cine sunt eu, ce vreau de la tine și ce am în cap
Tu m-ai construit așa, scuze că-ți vorbesc urât
Scuze că te vreau atât sunt mai dependent ca oricând.
Trage-n mine gloanțe, nu-mi pasă le am în suflet
Tu ce vezi în jurul tău eu am construit în cuget
Eu te creez pe tine și tu mă ajuți
Avem albume împreună ce mi-aș fi dorit să le știe mai mulți
Sensul versurilor
Piesa descrie o călătorie personală și artistică, marcată de introspecție și dependență de muzică. Artistul exprimă recunoștință și frustrare față de rolul muzicii în viața sa, recunoaște influența acesteia și își dorește ca munca sa să fie recunoscută.