Gavrila – Răscruce

1. La-nceput o fost cuvântul,
Apoi cerul și pământul,
Și-apoi restul, tăcmite toate mândru,
Cum tu nu poți gândi cu gândul.
Meritul are Tata Sfânt,
Un meșter priceput,
Dintr-o mână de țărână și pe om l-o făcut.
Apoi s-o hodinit,
S-o uitat la ce-o zidit,
Și mai mare-mi mirarea
Cum de nu ne-o nimicit?
Că-i stricăm toată lucrarea-n căutarea de hârtii,
Vai și-amar de noi, suflarea!
Grele vremuri ce-or veni..
Că lumea-i hapsână și rea,
Da’ nu mă duc eu după ea,
Că n-o fost lăsat așa, și uite-așa se prăpădea.
Șede biata-ntr-o proptea și nu știu cât a mai
ține, s-o tocmim iară cum o fost, om vrea da’ n-om putea..
Omul-i lacom după avere, după faimă și putere,
Până se-ndoia de șele, tot adună și-apoi piere,
Și degeaba toată truda dacă nu s-o bucurat
Cu ce Domnu’ i-o lăsat, și ca Iuda l-o trădat.

R: Oare ne iartă Tata Sfânt că i-am spurcat toată zidirea?
Că l-am lăsat pe cel hâd să pună pe noi stăpânirea?
Ni se duce strălucirea, ne dăm sufletul și trăirea
Pentru bani, putere și faimă ce ne-ntunecă gândirea.
Alergăm să facem banii da’ nu găsim fericirea,
Și uite-așa ni se duc anii și nu ne-mplinim menirea,
Și uite-așa ne pierdem firea și spurcăm toată zidirea
Pentru bani, putere și faimă ce ne-ntunecă gândirea.

2. Doamne, mulțam pentru tot ce mi-ai dat,
Că nu știu dacă le-aș fi meritat,
Am fost buiac și nu te-am căutat,
Da’ am fost tânăr și n-am judecat.
De câte ori am picat în păcat,
Tu mi-ai întins mâna și m-ai ridicat,
Am fost pă drumuri pribeag, da’ m-ai adunat
Și m-ai îndrumat,
Cum trebuie să fac, cum trebuie să străbat
Cărările vieții-n lung și-n lat,
S-ajung acolo unde mi-i dat.
Tu nu mă lași pradă la ‘cela cu coadă
Ce vrea să m-atragă la el în brigadă
Și șede la pândă că vrea să mă prindă
Atuncea când nu stau în gardă.
Atacă la mintea beteagă și slabă
Și bagă vrăjeală că are-o grămadă
Atacă la mintea beteagă și slabă
Și bagă vrăjeală că are-o grămadă.

3. Știu că-ți dorești să fii la-nălțime,
Vrei să iei tot ce ți se cuvine,
Da’ șansele tale-s bogat de puține,
Da’ dacă bați palma cu mine..
Am eu grijă de tine..
Te fac să fii mare, nu un oarecine,
Să nu-ți bați capul de ziua de mâine,
Îți dau o putere și viață ca-n filme,
Cum nu ți le poate da nime
MWAHAHAHHA 🤣.

4. Dară că vreau să fiu la-nălțime,
De-asta am munți împrejur, o mulțime,
Cum să nu iau ce mi se cuvine?
Da’ ține de mine cum le-oi obține
Și nicidecum nu ție cu tine,
Mă duc eu pe-acolo unde-i de mine,
De-i mai greu, eu știu că-i mai bine,
Cu Domnu’ ‘nainte și Sfânta Treime,
Tu poți să te-ntorci înapoi în drăcime
Că vrăjeala ta, nu merge cu mine!.

R.

Sensul versurilor

Piesa explorează lupta omului între bine și rău, tentațiile lumești și importanța credinței. Este un apel la reflecție asupra valorilor și o căutare a iertării divine.

Lasă un comentariu