Haa, am ajuns să scuip sânge
Oare așa se manifestă sufletul atunci când plânge?
Mi-e dor să fiu copil, eram un om atât de bun
Nu puneam alcool pe limbă, nici iarbă la plămân
Trăiam atât de simplu
Iubeam orice clipă
Atunci nu iubeam o sticlă
Sau nu știu ce tipă
Umblam numai în pica, papuci și pielea goală
Nu mi-e rușine să ți-o zic, dar am crescut la țară
Mai târziu, prin liceu m-au iubit multe pustoaice
Iubeam una la rândul meu, dar i-am dat cu pace
Adolescent nebun, la 16 eram pe stadion
Cu Gloria Buzău pe piept, sunt buzoian pan-am să mor
Dar anii au trecut, am renunțat la vis
N-am putut să combin rap-ul cu fotbalul, ce trist
La 18 mi-am luat neveu care mi-a mutat falca
De-atunci m-am calmat, de fapt mă calmase fata.
Fata asta a plecat pentru că nu-i dădeam atenție
M-a rănit, ce să zic, dar am primit o lecție
Mai târziu am dat de alta, speram c-am înlocuit-o
Oricum ar fi fost, recunosc că am iubit-o
La 19 m-am angajat ca să mănânc și ca să mă-mbrac
Dar banii erau puțini și șantierul de c***t
M-am decis să plec, m-a durut c-am să las orașul
Dar tot acasă mă întorc când îmi sună ceasul
Am zis că fac pe dracu-n patru într-o uniformă
Dar stresul e prea mare, psihologii te transformă
Au trecut doi ani, treaba dădea să se-ndrepte
Iubeam cu adevărat acum doar ochii unei fete
Am jurat că-i sunt fidel cum n-am fost nimănui
Am fost un curvar o viață, dar mi-am pus faptele-n cui
De dragul ei, vezi tu, aș fi făcut orice
Dar n-am uitat că ce iubești, îți întoarce spatele
Sensul versurilor
Piesa este o retrospectivă asupra vieții artistului, de la copilărie până la maturitate, cu accent pe relații, dezamăgiri și alegeri făcute. El reflectă asupra pierderii inocenței, a iubirilor trecute și a dificultăților întâmpinate pe drum.