Un elefant se legăna,
Pe o pânză de păianjen,
Și pentru că nu se rupea,
Au mai chemat un elefant.
Doi!
Doi elefanți se legănau,
Pe o pânză de păianjen,
Și pentru că nu se rupea,
Au mai chemat un elefant.
Trei!
Trei elefanți se legănau,
Pe o pânză de păianjen,
Și pentru că nu se rupea,
Au mai chemat un elefant.
Patru!
Patru elefanți se legănau,
Pe o pânză de păianjen,
Și pentru că nu se rupea,
Au mai chemat un elefant.
Cinci!
Cinci elefanți se legănau,
Pe o pânză de păianjen,
Și pentru că nu se rupea,
Au mai chemat un elefant.
Șase!
Șase elefanți se legănau,
Pe o pânză de păianjen,
Și pentru că nu se rupea,
Au mai chemat un elefant.
Șapte!
Șapte elefanți se legănau,
Pe o pânză de păianjen,
Și pentru că nu se rupea,
Au mai chemat un elefant.
Opt!
Opt elefanți se legănau,
Pe o pânză de păianjen,
Și pentru că nu se rupea,
Au mai chemat un elefant.
Nouă!
Nouă elefanți se legănau,
Pe o pânză de păianjen,
Și pentru că nu se rupea,
Au mai chemat un elefant.
Zece!
Zece elefanți se legănau,
Pe o pânză de păianjen,
Și pentru că pânza s-a rupt,
Toți elefanții au căzut.
Sensul versurilor
Cântecul este o numărătoare amuzantă cu elefanți care se adună pe o pânză de păianjen. Finalul surprinzător, cu ruperea pânzei, adaugă un element comic și imprevizibil.