Sunt un fenix în apă (phoenix)
Un pește ce învață să zboare.
Și mereu am fost o fiică
Dar penele îmi sunt destinate în cer
Așa că îmi doresc în continuare
Entuziasmul unei întoarceri
Doar că aș prefera să fie datorită unui haos.
Cu fiecare mic dezastru
Las apa în urmă (?)
Du-mă într-un loc real!
Pentru că ei au spus că „acasă” e acolo unde inima ta e înfiptă în piatră
Acolo unde te duci când ești singur
Acolo unde te duci să îți odihnești oasele
Nu e doar locul unde îți întinzi capul
Nu e doar locul unde îți faci patul
Dar atâta timp cât suntem împreună, mai contează unde mergem?..
Deci atunci când sunt gata să fiu mai îndrăzneață,
Și cicatricile mele s-au vindecat cu timpul
Voi avea umerii ușurați
Și voi îngropa viitorul (?)
Și mereu vă voi ține cu mine
Mereu veți fi în mintea mea
.. Însă este o strălucire în întuneric,
Și niciodată nu voi ști dacă nu voi încerca..
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea de "acasă" ca un loc dincolo de cel fizic, mai degrabă o stare de spirit sau o conexiune cu ceilalți. Vorbitorul își exprimă dorința de a găsi un loc real, dar realizează că importantă este călătoria și prezența celor dragi.