Pe neașteptate, din toate părțile, lumină!
Privesc țigări, fumul e singurul miros care se vede.
Duc o viață aiurea pe care nicio presupunere
a minții n-o are.
Căci faima mea e fără umbră
în meșteșugul aspru al tatălui,
în locuri răcoroase
de ceata băieților, unde se cântă
de unul singur,
cu vocale curate,
chiuituri și pocnitori, sunt pregătită de furtună.
O, trage-ți pleoapele până la genunchi,
pe neașteptate, dintr-o dată lumină!
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecutului și a amintirilor, posibil cu un sentiment de nostalgie și regret. Naratorul pare să se confrunte cu o schimbare sau o despărțire, evocând imagini puternice și emoții contradictorii.