Nu știu dacă băiatul acela visează,
Ne-am fi-ntâlnit undeva într-un vis…
Trenul fugea cu ploaia pe umeri,
Uitaseră apele zăgazul deschis.
Trebuia să plec mai departe de munți,
El să ajungă seara-n câmpie.
Necunoscuți ne sărutam pe peron
Și-l așteptam în gările toate să vie.
Ne-am căutat cât ține privirea…
Altcineva azi mă iubește și-mi scrie…
Dar eu rănesc aerul iernii cântând,
Și-l aștept în gările toate să vie.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund pentru o iubire pierdută, un băiat întâlnit într-un vis. Naratoarea, deși iubită de altcineva, continuă să spere și să-l aștepte, trăind într-o stare de nostalgie și regret.