Când vine dimineața și zorii-mi bat în pleoape,
Ce crudă e trezirea, căci tu nu ești aproape.
Sunt ca o harpă tristă uitată într-o gară.
Pe strunele iubirii te-aștept să vii diseară..
Ref:
Hai, vino iar în gara noastră mică.
Privește-mă, să vezi cât mi-e de frică.
Alintă-mă și dă-mi curajul vieții,
Sărută-mă, s-alungi umbra tristeții..
Mă răscolește dorul ce l-ai lăsat acasă.
Aș vrea să vin la tine, dar știu că nu-ți mai pasă.
Și-atunci cu lacrimi calde mai umplu o călimară
Și-ți scriu pe-o amintire că te aștept diseară..
Ref x2:
Hai, vino iar în gara noastră mică.
Privește-mă, să vezi cât mi-e de frică.
Alintă-mă și dă-mi curajul vieții,
Sărută-mă, s-alungi umbra tristeții.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de dor și singurătate, generate de absența persoanei iubite. Naratorul se simte abandonat și așteaptă cu disperare o reîntoarcere care pare improbabilă, refugiindu-se în amintiri și scrisori.