Spune, spune, pui de corb,
Peste Argeș e vreun pod
Ca să pot trece și eu
Argeșe, în satul meu?
C-a plouat trei zile-ntruna
Și-a venit prea mare gârla
Și n-am pe unde să trec,
Mi-e frică să nu mă-nec.
Argeșe, bine-i de tine,
Tu n-ai necazuri pe lume,
N-ai nici dor, nici dragoste,
Ți-urmezi cu drag apele,
Numai eu am un dor greu
Nu iese din pieptul meu,
Nici acum, nici peste-o zi,
Nici până când oi muri.
Când veneam seara pe vale
Și-i ieșeam lui neica-n cale
Cu șorțulețul la brâu
Și cu căluțul de frâu
El m-apuca de mijloc
Și mă săruta cu foc,
Mierla cu drag ne cânta,
Of, ce viață mai era!
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul profund al unei femei pentru o dragoste trecută și viața simplă de la sat. Ea își amintește cu nostalgie de momentele petrecute cu iubitul ei, comparând starea ei de suferință cu lipsa de griji a râului Argeș.