Foaie verde sălcioară,
Rău e, Doamne, bolnăvioară,
Să nu știi de azi pe mâine
Dacă mai trăiești pe lume.
– Măi, bărbate, să ții minte
Dacă mor eu mai ‘nainte
Tu să nu te mai însori
Că-s copiii străiori.
Că rămân prea mititei
Fără mamă lângă ei
Să-i spele, să-i îngrijească
Și de rele să-i păzească.
Căci eu de când eram mică
Am crescut fără mămică
Și-am fost numai supărată
Și de tăicuțul uitată.
Sensul versurilor
O femeie bolnavă își exprimă teama de moarte și grija pentru copiii ei, implorându-l pe soțul ei să nu se recăsătorească pentru a nu le aduce o mamă vitregă. Ea rememorează propria copilărie dificilă, crescând fără mamă.