Pomule, de ce te-apleci
Când sunt ploi și vânturi reci?
Tot așa m-aplec și eu
Și la bine, și la rău.
Este-o vorbă din bătrâni
Când tună să nu înjuri,
Stai cu fața la pământ
Și strigă la Cel mai Sfânt.
Pomule, ai rezistat
La lovituri și tăiat,
Tot așa rezist și eu
Că m-ajută Dumnezeu.
Ce n-ar da un om bogat
Să nu fie supărat,
Ar da averile toate
Ca să scape de la moarte.
Refren:
Doamne, cum se-apleacă pomul,
Tot așa este și omul,
Dacă n-are nimic bun
Îl bate vântul pe drum.
Sensul versurilor
Piesa compară rezistența unui pom în fața intemperiilor cu rezistența omului în fața greutăților vieții. Subliniază importanța credinței și a smereniei în depășirea obstacolelor, amintind că bogăția nu poate cumpăra ferirea de suferință și moarte.