Pasăre de peste vale,
Unde pleci așa agale?
Mai oprește-te din zbor
Și cântă-mi ceva de dor.
Florile-mi sunt neudate,
La tulpină nesăpate
Că mă simt prea părăsită
Și de nimenea iubită.
Eu, fetițo, ți-aș cânta
Că-ți cunosc durerea ta
Și nu mă doare gura,
Dar îmi plânge inima.
Că-ntr-o zi de sărbătoare
Am ieșit și eu la soare,
Mă gândeam la puii mei
Că i-am lăsat singurei.
Un vânător însetat
Avea poftă de vânat,
Când m-a văzut în grădină
El m-a lovit fără milă.
M-am trezit jos la pământ
Și cu piciorușul frânt
Și de-atuncea-ntruna plâng
Că nu mai pot să ajung
Să-mi strâng puii lângă mine
Să mă simt și eu mai bine.
Sensul versurilor
O fată singură își exprimă dorul și tristețea. O pasăre îi răspunde, împărtășindu-i propria suferință cauzată de pierderea capacității de a-și îngriji puii după ce a fost rănită de un vânător.