Foaie verde trei alune,
Mă gândesc, neică, la tine,
Mă gândesc, neică, la tine,
Că nu mai ești lângă mine
Și plâng noaptea la fereastră
C-ai uitat dragostea noastră.
Ți-o fi fost și ție greu
C-am plecat din satul tău
Singurică, străioară,
Cu focul la inimioară,
Mă uitam în urma mea
Cu gând că te-oi mai vedea.
Și-am luat-o pe drum la vale
Nimic nu vedeam în cale,
Numai frunza și iarba
Cum plângeau de mila mea,
Și păsările din crâng
Îmi strigau să nu mai plâng.
Foaie verde și-o lalea,
Doamne, supărarea mea,
Trimite-i-o lui acasă
Tocmai când o fi la masă
Să nu poa’ să mai mănânce,
Pe picioare să usuce.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul și tristețea unei femei după ce a plecat din satul iubitului ei. Ea își amintește de el și își exprimă supărarea, dorindu-i să simtă aceeași durere.