Foaie verde rugi de mure,
De-ar fi calea prin pădure
Pardosită cu alune
Să mă duc singură-n lume.
Să mă duc, să mă opresc
Un’ mi-o fi drag să trăiesc,
În pădure între flori
Să-mi fac păsările surori.
Dac-aș ști să zbor ca ele
N-aș mai ști ce e durere,
Aș zbura din fag în fag
Și-aș cânta lumii cu drag.
Mai du-te dragoste-n lume
Să scape omul de tine,
De-aș putea te-aș îngropa
Să ți se piardă urma
Că m-am săturat de tine
C-ai stat tot în sân la mine.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința de evadare într-o lume naturală, idilică, departe de suferințele provocate de dragoste. Vorbitorul își dorește o viață simplă și liberă, în armonie cu natura, unde să nu mai simtă durerea provocată de relațiile interumane.