Copilașii când îi crești
Îi trimiți la București,
Dai și haina după tine
Ca să-i vezi unde-i mai bine.
Când vezi că toate le știe
Și că are-o meserie
Ajunge salariat
Și de părinți a uitat.
Stă și bea prin cârciumioară,
A uitat c-a stat la țară,
A uitat că-i scurtă viața
Și nu mai dă pe la tata.
Ca să aibă o scăpare
Îi trimite o scrisoare
Că pleacă în deplasare,
Vine la sfârșit de august
Știe că are tata must.
Vii c-o pungă de măsline,
Pleci cu bidoanele pline,
Mai le-aduci un cadou, două,
Pleci c-un geamantan de ouă.
Vii aproape de Crăciun
C-are tata porcul bun,
Vii c-o pungă de cafea,
Iei jumate din purcea.
Măi copile, măi copile,
Gândește-te că nu-i bine
C-ai să-mbătrânești ca mine,
În loc să ne-aduceți voi
Luați tot ce găsiți la noi.
Refren:
C-așa-s părinții
Iubesc copiii,
Cheltuie un sac cu bani
Ca să-i vadă oameni mari.
Sensul versurilor
Piesa descrie sacrificiul părinților de la țară pentru copiii lor, care, odată ajunși la oraș, uită de unde au plecat și de cei care i-au crescut. Accentul cade pe dezamăgirea părinților și pe ciclul vieții, unde copiii ajung să repete greșelile.