Ultimul colind, ultimul Crăciun
Muzica: Paul Surugiu Fuego
Versuri: Adrian Artene
Ţie îţi colind măicuţă
În Ajun, la asfinţit,
În casa cea micuţă,
Ce mult mi-ai mai lipsit.
În casa cea micuţă,
Ce mult mi-ai mai lipsit.
Mă-ntorc la tine, maica mea
Să-ţi spun adio, mă întorc.
Şi să pup sfântă mâna ta
Să-ţi cer iertare pentru tot.
Mă-ntorc la tine, tatăl meu
Să-ţi spun adio, mă întorc.
Chipul curat să ţi-l sărut
Să te privesc blajin, tăcut.
Chipul curat să ţi-l sărut
Să te privesc blajin, tăcut.
Mă-ntorc la tine, tatăl meu
Doar un colind să îţi mai spun
Nimic nu e mai trist, mai greu
Decât să-ţi iei un rămas bun.
Părinţii mei cărunţi, plângând
Vă şterg de lacrimi în Ajun.
Poate e ultimul colind,
Poate e ultimul Crăciun.
Pe drumuri albe în Ajun
Se-aude viscolul jelind.
Poate e ultimul Crăciun,
Poate e ultimul colind.
Poate e ultimul Crăciun,
Poate e ultimul colind.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un adio emoționant către părinți în timpul Crăciunului. Naratorul se întoarce pentru a-și lua rămas bun, conștient că acesta ar putea fi ultimul lor Crăciun împreună, marcând un moment de tristețe și reflecție profundă.