Dulce-i vinul și spumant,
Dulce-i viața de-altădat’,
Dar mai dulce-ți e gurița, mândro, draga mea.
Dulce-i vinul și spumant,
Dulce-i viața de-altădat’,
Dar mai dulce-ți e gurița, mândro, draga mea.
Vino iute în pădure,
Pe poteca dinspre mure,
Când amurgul s-o lăsa,
Păi, mândro, mândro draga mea.
Mândrulițo, jos în vale,
Ce ți-aș da o sărutare,
Hai, (hai) mândro draga mea
Și gurița ta să-mi fie
Mustul vițelor de vie,
Hai, (hai) mândro draga mea.
La fântâna cu noroc
Sta-vom noapte la un loc
Și te-oi prinde de mijloc
Mândro draga mea.
La fântâna cu noroc
Sta-vom noapte la un loc
Și te-oi prinde de mijloc
Mândro draga mea.
Și te-oi duce apoi călare
Peste deal la șezătoare
Să te ții cu voie mare
Păi, mândro, mândro draga mea.
Mândrulițo, jos în vale,
Ce ți-aș da o sărutare,
Hai, (hai) mândro draga mea
Și gurița ta să-mi fie
Mustul vițelor de vie,
Hai, (hai) mândro draga mea.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă o dragoste profundă și dorința de a petrece timp cu persoana iubită într-un cadru natural idilic. Se conturează o imagine romantică a întâlnirilor secrete și a declarațiilor pasionale.