Cântă cucul, bată-l vina
De s-aude-n Bucovina, mai, mai.
Cântă cum îi spune slova
Să-l audă și Moldova, mai, mai.
Cântă cucul în legea sa
Să-l audă Dobrogea.
De la Dunăre la Mare
Cucu-i tot într-o cântare, mai, mai.
Cântă cucul cu muntenii
Îi răspund frumos oltenii, mai, mai.
În Muntenia cântă cucul
De răsună-n vale nucul, mai, mai.
Cântă cucul cu tot satul
De răsună și Banatul, mai, mai.
Vino, cuce, de aiurea
Că a-nfrunzit pădurea, mai, mai.
Cântă cucul sus pe deal
De s-aude în Ardeal, mai, mai.
Cântă, cucule, cu moții
Pe Câmpia Libertății, mai, mai.
Cuce, vreau să-ți povestesc
Că Ardealu-i românesc.
Transilvanie bogată
De strămoși ne-ai fost lăsată, mai, mai.
Pentru voi, românii mei
Cântă cucul dragostei, mai, mai.
Cânt și eu cu el acum
Că sunt pe pământ străbun, mai, mai.
Cântă cucul în toată țara
De cum vine primăvara, mai, mai.
Vezi, de aceea te iubesc
cei din neamul românesc, mai, mai.
Sensul versurilor
Piesa celebrează unitatea României prin cântecul cucului, care se aude în toate regiunile țării, de la Bucovina la Dobrogea și Ardeal. Cântecul cucului este un simbol al dragostei de țară și al primăverii.