Suflete murdare îmbrăcate în cenușă
Aud aceleași strigăte camuflate după ușă
Într-un decor pictat doar cu umbre închise
Nu îți permite nimeni să îți sădești și vise.
Confuz încerci să-ți alini suferința
Crezând că asta-i calea deși nu-ți e credința
Totuși încerci că poate reușești
Știind că cel mai bun învinge dar asta-i în povești.
Te lupți între lumini și umbră
Același urlet se pierde-n lumea surdă
În fața vieții doar cel mai rău învinge
Iar cel a pierdut speranța își va stinge.
O lume de păcate și plină de culori
Inimi întunecate și pline de fiori
Întâi să învingi teama și apoi adversarul
Apoi să îi iei tot să nu-i lași necesarul.
E lupta sufletului și așa că o poți pierde
Dacă nu crezi că poți și în cine mai poți crede
Și pierzi și trupul și-ți lași și sufletul murdar
Ai vrut d-atâtea ori să te poți curăța… dar totul în zadar.
Și cu regret în urmă degeaba vom privi
Că nu am încercat să facem nimic cât suntem vii
Pierduți de orice virtute sau tot ce ai putut
O să privești cu ochii minții departe în trecut…
Sensul versurilor
Piesa descrie lupta interioară a unui suflet împovărat de regrete și dezamăgiri. Vorbește despre pierderea speranței și despre dificultatea de a găsi o cale de ieșire dintr-o lume întunecată.