El nu-i pizmaș: de-aceea îl cinstiți?
El nici nu vede cât îl prețuiți;
Cu ochi de vulturi cată-n zări albastre,
Nici nu vă vede! – vede numai astre!
Sensul versurilor
Piesa explorează contrastul dintre o persoană lipsită de invidie, concentrată pe idealuri înalte, și percepția celor din jur. Sugerează o detașare a individului de realitatea imediată, preferând contemplarea abstractă.