De multe ori pe-al vieții drum
M-am îngropat în mari păcate.
Nu mă-ntreba de ce și cum,
Judecătorule-ndurate!
Lasă mormântul lor uitării
Să-l înveselească pentru veci
Sângele fiului pierzării.
Puține zile-ncununate
Cu har smerit am adunat.
Sunt ale Îngerului, toate;
La veșnic tron le-a așezat
Să se prenumere cândva
La dreaptă judecata Ta
A lor puțină licărire.
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul pentru păcatele trecutului și speranța în iertarea divină. Vorbitorul își recunoaște imperfecțiunile și se bazează pe harul divin pentru a fi judecat cu milă.