Ninge fără tine.
O umbră de alb se lasă la plecarea ta
Crăciunul bate la fereastră
Ce rece-i la mine-n casă şi iubirea mea
E un colind din moartea noastră
Cine ştie unde-n zori te voi afla
Vom rătăci la nesfârşit
Iarna mă arde, pune-n foc inima mea
Nu pot să-ţi spun bine ai venit.
Refren
Drumul pân’ la tine, ninsoarea mi-l aţine
Valul alb îmbracă toată fiinţa mea
Iară ninge, fulgii grei te caută-n zare
Ninge, cine să te afle oare
Ninge, de-atâta ger am obosit
Eu te-am pierdut, ninsoarea ne-a albit.
O rază de soare plânge, la venirea ta
Colindătorii, uită plugul
Lacrimi de dor vor stinge suferinţa mea
Şi din nenat vor arde rugul
Flăcări nestinse drumul ţi-l vor lumina
Vom zăvorî un labirint
Steluţe colorate în păr se vor salva
Te vor culege din argint.
Refren
Drumul pân’ la tine, ninsoarea mi-l aţine
Valul alb îmbracă toată fiinţa mea
Iară ninge, fulgii grei te caută-n zare
Ninge, cine să te afle oare
Ninge, de-atâta ger am obosit
Eu te-am pierdut, ninsoarea
Eu te-am pierdut, ninsoarea
Eu te-am pierdut, ninsoarea ne-a albit
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și melancolia unei despărțiri petrecute în timpul iernii. Ninsoarea devine un simbol al pierderii și al singurătății, amplificând sentimentul de dor și de oboseală sufletească.