Moș Crăciun, blajin și darnic, te-așteptăm cu drag să vii
Să ne-aduci ca-n vremuri bune, clipe dulci de bucurii
Te-ai pornit și-acum din slăvi, credincioșii să-i împaci
Te rugăm întâi de toate să-i împaci pe cei săraci.
Căci trăim în zile grele, de amar și de nevoi
Și ne pasc atâtea rele, de când n-ai mai fost la noi
Noi n-avem lumini pe masă, să-ți aprindem pe-nserat
Și colinzile frumoase, de griji multe le-am uitat
E pustiu și prin ocoale, plânge sărăcia-n saci
Și ni-s coșurile goale, nu-ți putem găti colaci
Dar moșneagu’ se-nsenină, spre cer ochii ridicând
Iar pe fața lui blajină, lacrimi calde pică blând
Să trăiți voinicii mei, să trăiți ai mei nepoți
Cum v-aș strânge eu la sânu-mi, cum v-aș săruta pe toți
Și grăind așa moșneagul își deșartă sacul tot
Și-apoi pleacă mai departe, lăsând urme pe omăt.
Și-apoi pleacă mai departe, lăsând urme pe omăt.
Sensul versurilor
Piesa descrie așteptarea lui Moș Crăciun într-o perioadă dificilă, marcată de sărăcie și lipsuri. Moș Crăciun, sensibil la suferința oamenilor, aduce alinare și speranță, împărțind daruri și lăsând în urmă urme de bucurie.