Casa e așa de pustie
Unde mă uit, unde mă uit te văd pe tine, viața mea
Și când mă strigă cineva
Parcă aud vocea ta, inima mea.
Cine îți mai aduce o floare
Când vrea să îți ceară iertare
Cine îți mai sărută acum
Buzele ca un nebun.
Chiar dacă ne-împăcăm
Nu va mai fi ca la început
Nu mi-am dat seama ce am avut
Până când eu nu te-am pierdut.
Casa e așa de pustie
Unde mă uit te văd pe tine
Și când mă strigă cineva
Parcă aud vocea ta.
Casa e așa de pustie
Unde mă uit te văd pe tine
Și când mă strigă cineva
Parcă aud vocea ta.
Am și eu pe cineva
Care îmi știe durerea
Ce m-aș face fără ea
Te iubesc și mă mândresc
Câte zile mai trăiesc
Să spună lumea ce vrea
Eu n-am să te pot uita.
Casa e așa de pustie
Că tu nu ești lângă mine
Și mă jur pe mama mea
Că numai tu ești viața mea
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente profunde de dor și regret după pierderea unei iubiri. Naratorul se simte singur și pustiit, incapabil să uite persoana iubită, chiar dacă încearcă să meargă mai departe.