1). De-ar fi viața ca o carte
Aș citi-o zi și noapte
Să-nvăț soarta vieții mele
Că am tras numai belele.. x2.
Refren:
Supărarea și amaru’, aste mi-au umplut paharu’
Unde Doamne să mă duc, beau paharu’ pan’ la fund
Nici n-apuc să-l golesc bine, se umple-n câteva zile
Omul e sortit să tragă, una rece, una caldă.. x2.
2). Eu când am venit pe lume
N-am avut ursitori bune
Au fost Doamne numai rele
Și acum trag numai belele.. x2.
Refren:
Supărarea și amaru’, aste mi-au umplut paharu’
Unde Doamne să mă duc, beau paharu’ pan’ la fund
Nici n-apuc să-l golesc bine, se umple-n câteva zile
Omul e sortit să tragă, una rece, una caldă.. x2
Sensul versurilor
Piesa exprimă o viziune pesimistă asupra vieții, subliniind suferința și greutățile cu care se confruntă omul. Refrenul accentuează ideea că, deși există momente bune, ele sunt repede înlocuite de altele dificile, soarta fiind văzută ca o succesiune de "una rece, una caldă".