Pot povesti încă o viață de câte-n lume am văzut,
despre iubire și despre oameni pe care-n drum i-am cunoscut.
Am încercat de toate-n viață, cu două mâini am luat și-am dat,
Cunosc speranța și disperarea, am fost rănit și am iertat.
Am colindat pe cărările vieții cu pasul rar sau mai grăbit
Și am strâns vise și am strâns gânduri și încă nu am obosit.
Am învățat din greșelile mele, însă și de tăceri și de minciuni m-am lovit,
Dar trecând peste ele, și cu bune și rele,
Am aflat rostu’ vieții și-am trăit, și-am iubit.
Am întâlnit femei frumoase ce mi-au dat tot ce-aveau mai bun,
Le-am strâns în brațe, le-am strâns în suflet,
Și le-am iubit ca un nebun.
Dar știu cum sună și tăcerea, îi știu și cântecul amar
Și cum te-alină dacă ți-l cântă pe struna lui un lăutar.
Am colindat pe cărările vieții cu pasul rar sau mai grăbit
Și am strâns vise și am strâns gânduri și încă nu am obosit.
Am învățat din greșelile mele, însă și de tăceri și de minciuni m-am lovit,
Dar trecând peste ele, și cu bune și rele,
Am aflat rostu’ vieții și-am trăit, și-am iubit.
Am colindat pe cărările vieții cu pasul rar sau mai grăbit
Și am strâns vise și am strâns gânduri și încă nu am obosit.
Am învățat din greșelile mele, însă și de tăceri și de minciuni m-am lovit,
Dar trecând peste ele, și cu bune și rele,
Am aflat rostu’ vieții și-am trăit, și-am iubit.
Și-am iubit.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra experiențelor de viață, atât bune, cât și rele, și asupra lecțiilor învățate pe parcurs. Vorbește despre iubire, pierdere, și despre găsirea sensului în viață prin trăire și iertare. Este un omagiu adus călătoriei vieții și capacității de a merge mai departe.