Vad cum se adună 7 semne-n lună
Se topesc în linguri, ale vieții riduri parcă
Parcă-i un blestem, parc-aud un tren..
Îmi țâșnesc prin vene ale nopții semne..
Mă scufund mereu, și e tot mai greu
Cu-o față frumoasă, moartea stă la masă
Îmi promite raiul și-mi arată paiul
Mă agat de viață, ea.. mă scuipă-n față.
Se face praf.. lumea
Se face praf.. lumea
Lumea mea se face praf!
Te rog, ajută-mă..
Te rog, ridică-mă..
Moartea albă vine.. prafuri rele fine,
Valuri mari de ceață sufletul îngheață
Toți aruncă pietre, fluturând otrepe
Ce lume talambă! Ce dreptate strâmbă!
Sunt prins între vămi
Mă agat de porți.. soarta iar mă trage la sorți.
Se face praf.. lumea
Se face praf.. lumea
Lumea mea se face praf!
Te rog, ajută-mă..
Te rog, ridică-mă..
Sensul versurilor
Piesa descrie o luptă cu dependența și sentimentul de disperare. Protagonistul se simte prins într-o lume care se destramă, implorând ajutor și simțind apropierea morții.