Satul meu, oamenii mei
M-o ajuns dorul de ei,
De casă și de poiată,
Și de mamă, și de tată.
Când m-apropii de-al meu sat
Cunosc câinii pe lătrat,
Păsările pe cântat
Și badea pe fluierat.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul profund al naratorului pentru satul natal, familia și amintirile legate de locurile și oamenii dragi. Este o evocare nostalgică a vieții simple și a legăturilor puternice cu comunitatea.