Strigătură:
Inimă, inimă bună,
Nu te mai avui de-o lună!.
Lume, lume, rea mai ești,
Tu iubești și tu urăști,
Când mă iubești mă fac mare
Și-apoi mă calci în picioare.
Strigătură:
Lasă-mă, dorul badii,
Doară mi-oi mai reveni!.
Omul se lasă de toate,
Dar de dragoste nu poate,
Doamne-n lume-i tare greu
Să iubești ce nu-i al tău.
Strigătură:
Rabdă, inimă, și taci,
Tu le faci și tu le tragi!.
Când îl dragostea pe-ascuns
Niciodată nu-i de-ajuns,
De dragostea din furat
Mori și nu te-ai săturat.
Așa-i făcut bărbatul
Să iubească de la altul,
Ce-are altul peste drum
Lui îi pare că-i mai bun.
Am zis, bade, că te las
Că iar mi-ai făcut necaz,
Că de trei ori m-ai mințit,
De zece m-ai păcălit.
Strigătură:
Mânce-o focul, lumea rea
Cum îmi poartă grija mea.
Plângeți, ochi, și lăcrimați
Că voi sunteți vinovați
C-ați iubit și-ați pătimit
Și apoi v-ați bănuit,
Rabdă, inimă, și taci
Ca pământul care-l calci,
Te-ai jucat cu dragostea
Și nu mai poți fără ea,
Că bărbații așa sunt,
Toți o apă și-un pământ,
Măi bădiță, de trei ori
Tu mă-nvii și mă omori.
Refren:
Hei, lume, lume,
Lume, dorule,
Lasă-mi dorul inimii!
Dacă nu iubesc amu
Când oi mai iubi,
Dacă nu trăiesc amu
Când oi mai trăi?!
Sensul versurilor
Cântecul exprimă durerea și dezamăgirea într-o relație amoroasă. Vorbește despre trădare, suferință și dorința de a fi lăsat în pace de dorul iubirii.