Daniel Vişan-Dimitriu – Noaptea Ochilor Ce Plâng
Cărarea Lunii-mi ispitește pasulSpre apele în care se răsfrângMisterioasele chemări din glasulAscuns de noaptea ochilor ce plâng.Pe raze reci, cu pași ca un ecou,Îmi rătăcesc privirile spre LunăȘi ruga-n cer, nemaivoind, din nou,Năvala norilor să o apună.Ca într-un vis, mă-ndrept spre-a ta chemareȘi îmi închipui că te voi găsiPrivind sfios a razelor cărare,Cu stele-n ochii … Citește mai mult